Înainte de 1879 muzeul a găzduit personalități de mare renume, cum ar fi maiorul Pünkösti Gergely, locotenent-colonel Turkson János, văduva lui Damjanich János, Irinyi János, Jedlik Ányos, Balázs Orbán și Gyárfás Jenő. Zathureczky Emília a murit în 1905, iar fiul ei, Péter a moștenit averea. Péter a făcut uz de cea mai mare parte a moștenirii, și în cele din urmă, după încheierea primului război mondial, a vândut conacul consiliului local, cu condiția să-l folosească ca o școală publică.

Caracteristica principală a conacului este acoperișul de staniu deasupra porticului. Acesta este singurul conac din întreaga zonă „Háromszék", care are o cupolă de ceapă în stare bună. Există și alte elemente originale prețioase ale clădirii care sunt încă în stare bună. De exemplu, plafonul arcuit al anexei estice, această clădire se folosește ca apartament de serviuciu pentru un pedagog local, sau ramele originale de fereastră ale anexei de nord. După 1945 proprietatea a fost naționalizată, încă aparține statului, și găzduiește o grădiniță și o școală de clasele I-IV pentru copii de etnie maghiară.