Predecesorul castelului este conacul András din secolul al XV-lea, primul corp fiind construit în 1450. Reședința nobiliară a fost modificată și reconstruită de mai multe ori în secolele XVI-XVII. Una dintre aceste lucrări a fost făcută de Lázár János, atestată de o placă care datează din 1532. Conform tradiției, Bethlen Gábor și-a petrecut copilăria în acea clădire.

Astăzi, din ansamblul de clădiri s-a păstrat doar clădirea castelului cu forma în plan dreptunghiulară, alungită, construită în stil clasicist. Clădirea are și subsol. Axa centrală a clădirii cuprinde un pridvor în stol baroc, aflat în fața intrării. Marginile pridvorului sunt accentuate de câte un rezalit de colț, rezalit care se repetă și pe fațada posterioară a clădiri.

Conacul cu forma în plan dreptunghiulară, cu acoperiș în patru ape are nivelul parterului înălțat. Fațada clădirii este dominată de rezalitul din partea dreaptă, din a cărui două ferestre mari, una s-a transformat în ușă. În partea stângă, colțul clădirii imită un turn.

În 1666 conacul s-a împărțit între văduva lui Lázár Apor, Judit Imecs și cei trei fii ai săi: András, Farkas și János. János Apor (-1678, tatăl baronului Péter Apor) și-a construit o casă proprie, iar după 1679 conacul a ajuns proprietatea lui István Apor. În anul 1693, Baronul și Contele István Apor, vistiernic al Transilvaniei (1638;1704) a reconstruit, în stil renascentist (perioada târzie), conacul devastat în urma revoltei conduse de principele Thököly.