După naționalizarea din 1949, clădirea s-a utilizat ca și gospodărie de îngrășare porci, cât și ca gospodărie agricolă comună. Cu toate acestea, în 1989 conacul se afla încă în stare bună, îndă după lichidarea cooperativei de producție, localnicii i-au înlăturat toate părțile mobile.

Clădirea castelului datează din secolul al XVIII-lea, dar luând în considerare modificările efectuate și nenumăratele reconstruiri, se poate spune că această clădire s-a format cu mult mai târziu.

Castelul cu o formă în plan dreptunghiulară este rezultatul unei reconstrucții de la sfârșitul sec. XIX. Axa centrală a fațadei principale cuprinde un pridvor susținut de coloane toscane, acesta fiind singurul element din clădire care are ornamente. Fațada dinspre parc este accentuată de două ferestre simple, cu sprâncene prevăzute cu mai multe benzi de decorațiuni din tencuială.

Conacul se află vizavi de Conacul Domokos-Cseh. Pe același teren, mai aproape de drumul principal și paralel cu gardul de piatră, era o casă mai veche. Multe dintre elementele de piatră sculptată a acestei case vechi au fost folosite la construirea noului conac.