Acest castel relevă cel mai bine importanța credinței religioase a castelanului, care are o influență puternică asupra credinței iobagilor. Pe când, în vremea lui Sükösd György, de religie unitariană, locuitorii localității Racoș erau toți unitarieni, fără nici o excepție, și și-au construit biserica sub îndemnul lui Sükösd , pe vremea lui Budai Péter, de religie reformată, majoritatea locuitorilor au devenit reformați, iar biserica a ajuns în mâinile lor. După moartea lui Budai, întreaga avere trece în proprietatea finului său, Bethlen Samuel. Acesta fiind de religie catolică, Biserica Catolică obține credincioși.

Se pune că ultima oară castelul s-a aflat în proprietatea lui Teleky Samu, despre care Orbán Balázs a scris aceste rânduri amare: „...până la urmă castelul frumos a fost abandonat de proprietar, retrăgându-se la Viena, unde trăiește în atmosfera puturoasă, care îi pune în pericol atât plămânii, cât și sufletu”. Conform gardianului actual al castelului, castelul și pădurile, terenurile-anexe, în total 3.000 de acri, au fost cumpărate de contele Teleky Samu, la prețul de 420.000 coroane. În castel, astăzi locuiesc doar gardianul menționat și oamenii care au grijă de animalele păstrate în grajdul cetății, altfel camerele aristocrate stau în liniște totală.

Zidurile cetății înconjoară o curte pătrată, cu bastioane circulare la colțuri. Acestui zid i se anexează clădiri acoperite, amplasate în trei laturi. Pe latura estică se află lăcașul nobil, construit pe un singur nivel. Aici și turnurile rotunde adăpostesc camere, iar scara principală duce spre verandă. Turnul de poartă este situat pe mijlocul laturii de sud și tot acolo se observă și un șir de camere mai puțini adânci (camere secundare), probabil camere puse la dispoziția celor care lucrează în serviciul castelarului. Pe ambele părți ale aripii, se amplasează câte o scară. În partea de vest a castelului se aflau spațiile necesare pentru întreținerea curții nobiliare, la parter grajdurile și un loc pentru fâneață, iar la etaj depozitele pentru cereale. În partea de nord, zidul a fost fortificat. Odinioară, pe partea est-vest a curții se afla o fântână veche, de zece metri, care avea o apă bună, potabilă.

Acest pătrat formează castelul în sine. Pe exterior, bastioanele sunt fotificate cu ziduri scunde, construite în unghi ascuțit. Ansamblul era înconjurat de un șanț adânc de apă, traversarea făcându-se printr-un pod rabatabil, care dădea spre turnul porții. Pe lângă aceștia, castelul mai era înconjurat de un zid, din care au rămas doar turnurile colț și pe alocuri ziduri jose. Amplasarea interioară a aripii aristocratice reprezintă o bogăție și din punct de vedere istoric. La momentul actual, intrarea de la parter este înzidită, doar coloanele trei sferturi aflate pe părțile laterale și spațiile ale căror tavane se prăbușesc, coloanele din lemn care înlocuiesc cărămizile care se extindeau odinioară în paralel cu clădirea, indică aspectul de lux pe care l-a avut cândva castelul.Prin intermediul unei scări cu o rampă dreaptă se ajunge la intrarea festivă de la etaj, care dă direct în sala de consiliu. Sculptura ușii din lemn este compusă din două forme octogonale,, amplasate una peste alta, și bordate cu ornamente sub formă de lauri. Canturile ușii sunt decorate cu elemente sculptate. În mijlocul celo două octogoane se pot observa rozete bogate. Elementele sculptate ale ușii sunt schimbate cu uși de scândură, robuste. Canatul este încadrat în piatră roșie, a cărei rază de lemn este în contrast puternic cu partea exterioară, simplă, a clădirii (doar ferestrele sălii de conferințe sunt prevăzute cu arhitectura simplă a unui timpanon). Cel mai probabil, lucrările din perioada Renașterii târzii s-au efectuat atunci când castelul i-a aparținut contelui Bethlen Samu.

Ușa este flancată de doi stâlpi prevăzuți cu bază. Pe acești stâlpi se reazemă o grindă mai subțire decât capitelurile stâlpilor, care este ornat cu elemente de frunză stilizată. Decorul tavanului a trecut destul de bine testul timpului, dar în ultimul timp, datorită apei care curge prin găurile acoperișului, acesta s-a degradat. În unele locuri tavanul a început deja să se prăbușească, așa că dacă nu se vor efectua urgent lucrări de renovare, acest castel va dispărea cu totul. Curtea castelului se află și el în stare degradată, cu trecerea timpului degradându-se din ce în ce mai mult. Pridvorul alipit de zidul nordic al castelului și cele 10 din 11 coloane, construite din cărămidă și tencuite în stil doric care susțineau acest pridvor, au fost demolate în urma putrezirii elementelor din lemn, respectiv a umezelii cărămizilor, deoarece prezentau risc de colaps. Astfel, clauza contractuală, respectiv promisiunea făcută proprietarului,de a întreține castelul, a fost încălcată de Consiliul Local.