Pe locul monumentului istoric se afla odinioară conacul familiei Mikó din sec.XVIII, a cărui fundație a fost descoperită în anul 1970, în urma săpăturilor arheologice realizate. Săpăturile arheologice atestă faptul că ansamblul de clădiri s-a construit pe zidurile castrului roman, care odinioară se afla pe acest loc. Conform legendei, castelul a fost construit în 1827, de către contele (VI) Mikó Miklós, din pietrele unei fostei cetăți aflate în apropiere, denumite Herecz, care a fost dărâmată. Data construcției și numele contelui sunt trecute pe construcția de piatră, situată deasupra ușii principale. În anii 1840, după finalizarea lucrărilor de construcție, camerele au fost ornate cu picturi murale, care conform legendei, au fost realizate de Bodor Péter din Târgu Mureș.

La sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, castelul a suferit mari transformări. Valoarea decorației interne este dată de lambriul istoricizant al camerei vânătorilor, dulapurile încorporate și chenarele de ușă fac referire la mobilierul artistic ,tipic epocii. Odinioară, castelul era înconjurat de un parc frumos, fapt atestat de clădirea din partea de est, construită în pantă, care este încă în picioare. După moartea contelui  Mikó Miklós, prin căsătoria fiicei sale, Eszter, castelul a intrat în posesia conților Mikes, din Zăbala. Familia Mikes a transformat edificiul într-o clădire confortabilă. Aceasta este perioada în care s-au construit băile și sistemul de încălzire. Tot atunci s-a construit și piscina din parc. După Primul Război Mondial, castelul a fost cumpărat de un negustor saxon din Brașov, Emil Schnutzler, a cărui moștenitori și urmași, Ingeborg Pildner von Steiburg și Georg Emil Schmutzler, din Germania, au solicitat restituirea domeniului.

În prima jumătate a sec. XIX, castelul Mikó, construit în stil clasicist, este un monument istoric cu fațadă simetrică și pridvor susținut de coloane. Clădirea cu un singur nivel, cu subsol și două părți are un acoperiș tip mansardă, prevăzut cu ferestreși fronton sub formă de triunghi. Porticul din coloane de lemn, a cărui margini se închid într-un grilaj din fier forjat, situat pe fațada principală, este flancat de câte 5 ferestre cu închidere dreaptă, despărțite de pilaștri cu capitel doric. Sala mare se află în partea centrală a clădirii și este flancată de câte două șiruri de camere. Conform lui Bugár Mészáros Károly, la momentul construirii castelului, proprietarul castelului din Olteni, Mikó Miklós a dorit să construiască o replică a Palatul Elysee din Paris  - fosta reședință a lui Napoleon, astfel a luat naștere replica transilvăneană, construită pe un singur nivel.

Unicitatea castelului este oferit de decorația interioară, de iconografia unică, respectiv de seria de picturi murale, bine conservate. Frescele pot fi împărțite în două grupe: frescele inspirate de război și fresce care evocă insula păcii, care ilustrează ”deschiderea” și ”prietenia”. Frescele din sala mare descriu câteva scene din viața socială, imaginile războaielor napoleniene decorează apartamentele bărbaților, în suita femeilor fiind mortalizate amintirile unei călătorii europene. Conform credinței, picturile murale realizate în anul 1840 au fost create de Bodor Péter, omul bun la toate, din Târgu Mureș. Valoarea decorației interne este dată de lambriul istoricizant al camerei vânătorilor, dulapurile încorporate și chenarele de ușă, fac s-au creat în urma lucrărilor de modernizare și reprezintă mobilierul artistic al epocii. În partea sudică a clădirii, parchetul decorativ cu intarsie s-a păstrat în starea sa originală și tot aici s-au păstrat și două sobe de teracotă, în culoarea lor originală.

Drept de proprietate: Castelul a fost cumpărat în 2014, de către Consiliul Local Bodoc și Consiliul Județean Covasna.