Subsolul aflat în partea de nord-vest a castelului și camerele deasupra subsolului sunt elementele care păstrează cea mai arhaică formă arhitecturală a castelului, motiv pentru care se presupune că au fost primele încăperi construite de Daniel Mihály.

Următoarea construcție majoră este legată de numele lui Daniel Mihály II (nepotul lui Daniel Mihály), care a construit aripa de nord-vest, aripa mai scurtă a castelului, legând-o de aripa principală în unghi de 45 de grade. Cu siguranță, această aripă scurtă a castelului a fost construită cu etaj, deoarece se știe că, inițial, la parter, se afla poarta castelului. De lucrările de construcție din 1669 amintește și blazonul sculptat în piatră, situat pe fațada clădirii.  Blazonul se află pe un fronton împodobit cu o rozetă și înălţat prin două obeliscuri.

Pe bazorelieful sculptat în piatră apare blazonul familiei Daniel, reprezentând o lebădă cu gâtul săgetat. Lângă aceasta sunt consemnate și inițialele  H și I, reprezentând soția lui Daniel Mihály, Haller Judit.În scutul timbrat de un coif cu gratii, apare lebăda cu gâtul săgetat, surmonat de o coroană deschisă, pe părțile căreia apar inițialele fondatorului,  Daniel Mihály. În nișa aflată sub fronton apare deviza familiei, cât și anul construirii: ”DEUS PROVIDEBIT/ANNO 1669” (Dumnezeu va purta de grijă/anul 1669). Numele sculptorului este necunoscut (probabil un sculptor brașovean). Această sculptură a fost conservată un timp în cadrul Muzeului din Cristuru Secuiesc, apoi , în anii 1980 a fost reașezată la locul inițial. Amintirea construcției din 1669 este păstrată și de un cadru de ușă, realizat din andezit roșu. Între monogramele proprietarilor MD și HI este inscripționat anul 1669.

În anul 1680 Daniel Mihály a început din nou lucrările de construcție, adăugând un etaj și aripei mai lungi. Lemnul utilizat pentru construcție a fost adus din pădurile care aparțineau Parohiei Reformate din Tălișoara, iar în schimb, s-a promis construirea zidului din piatră, care urma să înconjoare biserica. Această promisiune a fost ținută parțial, cu mult timp mai târziu, de către moștenitorii lui Daniel Mihaly, fapt atestat de către plângerile Parohiei din Tălișoara. Aceste lucrări de construcție din 1680 sunt imortalizate de ornamentul în stuc, amplasat pe aripa mai lungă a clădirii. Stucul marchează finalizarea construcției, datată 20.septembrie.1680. Pe fațada dinspre stradă se mai pot observa unele ancadramente sculptate în piatră, în stil renascentist (perioada târzie). Una dintre aceasta conține inițialele MD, iar deasupra profilării apare anul 1680. Într-un scut, situat pe un alt ancadrament se observă inițiala stearsă MD și o lebădă, săgetată prin gât. Clădirea și-a păstrat înfățișarea până în mijlocul sec.XIX, când a ajuns în posesia baronului Rauber Nándor, care a reorganizat camerele de la etaj și a făcut noi modificări.

O ultimă renovare majoră se leagă de numele lui Daniel Gábor, proprietatea intrând în posesia familiei Daniel, prin soția acestuia, Rauber Mária. În 1884, Daniel Gábor a anexat aripa de nord-est a clădirii, construită în stil clasicist. Această aripă conține ferestre semicirculare, iar pe frontonul acesteia apare blazonul familiei (o lebădă cu gâtul săgetat) sculptat în teracotă. Tot de numele lui se leagă și înzidirea porții. La această dată este posibil să fi  apărut cadrul de ușă pe care apărea inițiala ID și anul 1649, preluat din castelul mic, din spate, cât și cele două plăci de marmură care amintesc de lucrările de construcție din 1884, pe una apărând inscripția : ”V. D. G. UDVARHELYMEGYE FŐISPÁNJA” (V(argyasi) D(aniel) G(ábor) Comite Suprem al Comitatului Odorhei), iar pe cealaltă:  ”R. M. ÚJITATTÁK AZ 1884-IK ÉVBEN” (R(auber) M(aria) l-au reînnoit în anul 1884). Probabil aceasta a fost data la care clădirea și-a primit ferestrele mari, semicirculare, cu vedere spre curte. La începutul anilor 1890, fațada castelului dinspre stradă a căpătat o terasă, proiectată de arhitectul Draskóczy Jenő.

După naționalizare, castelul a trecut prin ceea ce au trecut majoritatea castelelor, mobilierul castelului s-a pierdut, iar apoi castelul fost folosit drept loc pentru birouri, hambar pentru cereale sau depozit pentru diferite produse chimice, toate acestea degradându-l puțin câte puțin. Putem face doar presupuneri cu privire la ceea ce a fost distrus.

Drept de proprietate: după schimbarea regimului, castelul a fost retrocedat proprietarilor, care la rândul lor, au vândut castelul, care în prezent funcționează ca și hotel.