Inscripție pe placa amplasată deasupra intrării principale: „1774 G. B. M.” Familia Bánffy a locuit cel mai mult în acest conac, după care proprietatea a trecut la un colonel pe numele de Wilburg Aladár și a fost transformat în cazarmă. Colonelul a murit în război.

Până la mijlocul secolului trecut, conacul a fost folosit ca judecătorie, primărie și, ca multe alte conace, și CAP-ul s-a mutat în clădire. Curtea a fost preluată de natura sălbatică, cu greu se ajunge la treptele principale, acoperişul a fost distrus, uşile sunt larg deschise, nici aşa nu mai este nimic de furat. Ferestrele au fost schimbate, dar sistemele de închidere sculptate frumos de lângă intrarea principală mai sunt parte a clădirii. Dincolo de poarta vecină se mai poate zări clădirea slujitorilor, care au deservit conacul.