• Lucrările la castel au fost începute de Bánffy Dénes în anul 1650 din pietrele castelului Dăbâca. Fiul lui, Bánffy György a continuat lucrările la castel în anii 1690. Lucrările de construcții și reabilitări au fost reluate la începutul secolului al XVII-lea, când castelul a fost extins urmând stilul renascentist. Între 1748-50, Bánffy Dénes a inițiat reconstrucția castelului în stil baroc austriac.

  • Conacul Biális, rămas nelocuit, a ajuns în proprietatea comunei și probabil prin împroprietărirea moştenitorilor, casa de locuit s-a transformat în Primărie. În timpul celor două Războaie Mondiale a fost folosit ca vestiar al armatei. Azi, în clădire se află sediul poştei și al Asociației de Composesorat. Consiliul local planifică reabilitarea clădirii.

  • Castelul de azi a fost probabil construit de Teleki György și de soția acestuia, Kendeffy Ilona, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Castelul era înconjurat de un parc deondrologic. Dintre cei trei copii ai lor, Blanka s-a căsătorit în 1888 cu Fáy Viktor, ei fiind proprietarii domeniului și la începutul secolului al XX-lea.

  • Moștenitorii lui Gyula au decedat în perioada 1940-1944, astfel după naționalizare, restituirea conacului s-a solicitat de către un moștenitor al soției sale, care după ce a intrat în posesia acestuia, l-a și vândut. Noul proprietar a folosit clădirea ca și sediu al unei firme și ca spațiu de depozitare.

  • Conacul care a servit drept grădiniță și în ultimele decenii a suferit mari ravagii, se află în proces de renovare. Grădina, odinioară frumoasă și unică, cu plante rare, astăzi, se află deasemenea într-o stare neglijată.

  • Castelul a fost construit în secolul al XIX-lea în stil eclectic, în mijlocul unui parc uriaş. Este o clădire în formă de L. În epoca sa de glorie, moşia a fost înconjurată de un parc întins de vânătoare. Constructorul a fost contele Kálmán Tisza, iar în anii 1900 proprietatea a devenit moşia centrală a familiei Tisza.

  • Cornișa și ancadramentele ferestrelor fațadei principale simetrice sunt marcate cu ornamente din tencuială bogat profilată – caracteristica locuințelor nobiliare secuiești de la începutul secolului trecut. Un element interesant al conacului îl reprezintă ansamblul peisagistic cu motive ornamentale vegetale, cu cadru din bambus, amplasate pe zidul interior al porticului și pe tavan.

  • Conacul a fost construit în 1846 de către Dráveczky Gyula, în stil clasicist.