• Castelul în stil baroc, din Hodod, se află în centrul satului, lângă drumul național care străbate localitatea. Clădirea are o formă în plan dreptunghiulară și fațada principală spre curte. Fațada dinspre stradă este precedată de o grădină cu flori.

  • Castelul a fost modificat în ultimele decenii ale sec. XIX, de către contele Károly Huszár (III.), moment în care s-au construit elementele romantice, printre care se pot menționa fereastra istorizantă a casei scării și fântâna eclectică din curtea castelului. Tavanul pictat, casetat, al sălii mari de la etaj scoate în evidență dexteritatea proprietarului.

  • Ruinele castelului renascentist Martinuzzi se găsesc la câteva sute metri de biserica reformată a satului Vințu de Jos, pe o mică înălțătură la confluența râurilor Mureș și Pianu. Pe locul lor se afla o mănăstire înființată de ordinul Dominican. Când orașul agrar, Vințu de Jos, a devenit proprietatea episcopului Martinuzzi György, dregător al Transilvaniei, acesta a inițiat demolarea mănăstirii, respectiv construirea unui castel din materialul obținut din demolare.

  • Clădirea neoclasică are un portic proeminent, a cărui timpane sunt susținute de două stâlpuri groase. Ancandramentele sub ferestre au fost date jos, dar ancandramentele de tencuială situate pe tavan s-au păstrat, asemenea celor două dulapuri cu geamuri din sala de mese.

  • Moșia din Arcalia are o suprafață de 16,5 hectare și include 3 clădiri și un parc dendrologic cu mai mult de 150 de specii de plante locale și exotice. Clădirea principală a fost construită cu cca. 150 de ani în urmă și este singurul castel în stil maur-bizantin în Transilvania.

  • Primul castel din localitatea Cuci a fost construită în secolul al XVII-lea de către contele Pekry Lőrinc, general al curuților, și soția sa, baronesa Petrőczi Kata Szidónia, prima poetă maghiară al epocii baroc.

  • Până în toamna anului 2006, adică momentul restituirii castelului proprietarilor inițiali, în clădire a funcționat școala generală a localității Hodod, care după restituire, s-a mutat într-o clădire nouă. Încă înainte de restituire, în vara anului 2006, proprietarul renovează parțial acoperișul castelului și drenează apa din jurul clădirii, dar fiindcă nu a finalizat lucrările de reparație, clădirea prezintă și azi, în mai multe locuri, infiltrații de apă.

  • Mijlocul fațadei principale al clădirii vopsite în alb, cu pereți de bârne, este flancată de un pridvor. Intrarea se face din mijloc, pe o parte și pe cealaltă a pridvorului aflându-se câte două deschideri arcuite.