Castelul în stil baroc, din Hodod, se află în centrul satului, lângă drumul național care străbate localitatea. Clădirea are o formă în plan dreptunghiulară și fațada principală spre curte. Fațada dinspre stradă este precedată de o grădină cu flori.
Castelul a fost modificat în ultimele decenii ale sec. XIX, de către contele Károly Huszár (III.), moment în care s-au construit elementele romantice, printre care se pot menționa fereastra istorizantă a casei scării și fântâna eclectică din curtea castelului. Tavanul pictat, casetat, al sălii mari de la etaj scoate în evidență dexteritatea proprietarului.
Ruinele castelului renascentist Martinuzzi se găsesc la câteva sute metri de biserica reformată a satului Vințu de Jos, pe o mică înălțătură la confluența râurilor Mureș și Pianu. Pe locul lor se afla o mănăstire înființată de ordinul Dominican. Când orașul agrar, Vințu de Jos, a devenit proprietatea episcopului Martinuzzi György, dregător al Transilvaniei, acesta a inițiat demolarea mănăstirii, respectiv construirea unui castel din materialul obținut din demolare.
Clădirea neoclasică are un portic proeminent, a cărui timpane sunt susținute de două stâlpuri groase. Ancandramentele sub ferestre au fost date jos, dar ancandramentele de tencuială situate pe tavan s-au păstrat, asemenea celor două dulapuri cu geamuri din sala de mese.
Moșia din Arcalia are o suprafață de 16,5 hectare și include 3 clădiri și un parc dendrologic cu mai mult de 150 de specii de plante locale și exotice. Clădirea principală a fost construită cu cca. 150 de ani în urmă și este singurul castel în stil maur-bizantin în Transilvania.
Primul castel din localitatea Cuci a fost construită în secolul al XVII-lea de către contele Pekry Lőrinc, general al curuților, și soția sa, baronesa Petrőczi Kata Szidónia, prima poetă maghiară al epocii baroc.
Până în toamna anului 2006, adică momentul restituirii castelului proprietarilor inițiali, în clădire a funcționat școala generală a localității Hodod, care după restituire, s-a mutat într-o clădire nouă. Încă înainte de restituire, în vara anului 2006, proprietarul renovează parțial acoperișul castelului și drenează apa din jurul clădirii, dar fiindcă nu a finalizat lucrările de reparație, clădirea prezintă și azi, în mai multe locuri, infiltrații de apă.
Mijlocul fațadei principale al clădirii vopsite în alb, cu pereți de bârne, este flancată de un pridvor. Intrarea se face din mijloc, pe o parte și pe cealaltă a pridvorului aflându-se câte două deschideri arcuite.