Conacul Lészai se află în spatele unor arbuști masive și nu mai are nici o ușă și nici un geam care se închide. În spatele intrării principale se poate observa o deschidere boltită. Clădirea utilizată ca și casă de cultură, apoi școală, a fost restituită moștenitorului familiei Lészai.

Clădirii dreptunghiulare, cu un singur nivel, i s-a anexat o aripă laterală. Marginile și centrul fațadei principale conține un rezalit, care iese ușor din rezalit. Deasupra cornișei de streașină se află un atic, la marginile căruia odinioară se afla câte o urnă. Cu timpul, acestea au dispărut.

Fațada principală a clădirii cu forma în plan dreptunghiulară este etajată la mijloc, dispunând de rezalite la margini. În mijlocul fațadei principale se află o poartă pentru mașini, a cărei stâlpi de susținere sunt realizate din coloane duble, dorice.

Benedek Elek a decis să cumpere înapoi terenurile pe care părinții săi le-au vândut pentru a îi putea oferi o educație. Apoi, pe moșia de douăsprezece hectare, răscupărată bucată cu bucată (în 1896), a început construirea conacului pe care și l-a imaginat cu ani înainte. Casa a fost proiectată de o rudă a soției sale, de arhitectul Poldesz Richárd, în așa fel încât aceasta să fie potrivită cazării familiei, a nepoților, a familiei și a oaspeților.

Conacul care a servit drept grădiniță și în ultimele decenii a suferit mari ravagii, se află în proces de renovare. Grădina, odinioară frumoasă și unică, cu plante rare, astăzi, se află deasemenea într-o stare neglijată.

Una dintre conacele renumitei familii Mikes se afla în Hăghig, pe terasa superioară a râului Olt. Cu siguranță, clădirea și-a căpătat înfățișarea actuală după mai multe modificări. La est de clădire se află curtea gospodărească, flancată de clădiri aflate într-o stare foarte degradată.

Conacul a fost construit în sec. XX, în stil istoricist. Clădirea cu forma de ”L” în plan are un singur nivel și are acoperiș în 2 ape, aripa scurtă având o structură de acoperiș ipohondru. Fațada principală este flancată de pilaștri care se ridică din linia zidurilor, asemenea unui turn.

Pe fațada estică, cea dinspre stradă, se poate citi și astăzi numele proprietarilor - Molnár Benjamin și soția acestuia, Fülöp Debora - care au realizat construcția, cât și anul construcției: 30 mai 1833.

Proprietarii au redobândit proprietatea în anul 1992. Pe atunci clădirea era jefuită complet, nu avea nici uși, nici ferestre. Proprietarul de azi, Nagy Tamás a reînnoit complet conacul.

Situat în centrul satului, conacul Nopcsa cu acoperișul surpat așteaptă să piară.

Fațada dinspre curte a clădirii cu forma în plan dreptunghiulară este precedată de un portic de dimensiuni mici, care este susținut de stâlpi cu capitel și bază dublă, cu timpanon deasupra lor.

Conacul Paget este o clădire uriașă, cu formă asimetrică, azi, fără ornamente. Partea centrală, un turn robust, dreptunghiular, are trei etaje. Odinioară, ultimul etaj avea câte două geamuri semicirculare cu vedere spre curte, iar pe cealaltă parte câte un singur geam semicircular. Turnul era flancat de câte o aripă a clădirii, cea dinspre stânga fiind mai mare, o aripă în formă de L, puțin mai înaltă decât restul clădirii.

Conacul a fost construit de către Papszász Lajos la începutul secolului al 19-lea în stil clasicist. După cel de al diolea război mondial, aici funcționau birourile agricole colective, iar în anii 90 aici se țineau baluri. Astăzi, conacul este în proprietatea Primăriei Săcueni, dar este nefolosit, și starea lui se degradează zi cu zi.

Familia Pataky și-a cumpărat imobilul din Deaj în secolul al 19-lea. Conacul a fost construit în stil neo-baroc tot în secolul al 19-lea. Nucleul edificiului este constituit dintr-o clădire cu plan dreptunghiular, fără etaj, alcătuită din două părți, la care se adaugă mai multe construcții anexe.

După elementele arhitecturale simple și puține și structura conacului, data construcției conacului ar putea fi plasată în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Construcția și mobilarea conacului se leagă deja de numele lui Albert Petrichevich-Horváth, care datorită loialității lui față de Curtea de la Viena, între anii 1840–60 și-a construit o carieră strălucită în administrație.

În urma unei căsătorii, familia Pótsa din Hătuica a ajuns în Petriceni, unde și-au construit conacul prin extinderea unui conac mai vechi, posibil din vremea familiei Rápolti. Conform legendei, în anul 1825 familia Pótsa a jucat un rol important în reconstruirea bisericii din sat. Cel mai renumit membru al familiei, Pótsa József (1836-1903), a fost comitele suprem al Comitatului Trei Scaune în perioada 1877-1903.