În buletinul nostru de astăzi prezentăm trei conace care reprezintă exemple valoroase ale arhitecturii clasice. Clasicismul este un important curent artistic care a urmat barocului și a precedat romantismul și istorismul, apărând în Transilvania la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Spre deosebire de clădirile baroce, caracterizate printr-o concepție puternic decorativă și dinamică, edificiile clasice se remarcă prin proporții precise, simetrie și un decor sobru. Cele mai importante elemente decorative sunt ordinele arhitecturale inspirate din arhitectura antică.
Conacul Apafi din Mălâncrav a căpătat forma sa actuală, clasică, la începutul secolului al XIX-lea. Istoria sa are însă rădăcini mult mai vechi. Clădirea care stă la baza conacului actual ar fi putut fi construită la sfârșitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea, comanditarul putând fi Miklós Apafi, comite suprem al comitatului Târnava, sau fiul acestuia, György Apafi, consilier princiar. În anii 1670, conacul a fost extins și de principele Mihály Apafi I. Până în secolul al XVIII-lea, conacul s-a aflat în proprietatea familiei Apafi, iar după stingerea acesteia a intrat în posesia familiei Bethlen. Transformarea sa în stil clasic este legată de numele lui Pál Bethlen.
Clădirea cu un singur nivel și plan dreptunghiular alungit are drept unul dintre cele mai frumoase elemente pridvorul deschis al fațadei principale, articulat de coloane ionice, al cărui centru este accentuat de un portic închis, încununat de un fronton decorativ. Pe frontonul porticului se află stema în relief care păstrează memoria familiei Apafi, cea care a ridicat clădirea.
Citiți mai multe despre conacul Apafi din Mălâncrav.
Conacul Apafi din Mălâncrav
Castelul Gyulay din Mintia are un plan dreptunghiular, ușor în formă de U. Fațada principală este dominată de un puternic rezalit central, pe care se observă ritmul alternant al pilaștrilor cu capiteluri ionice și al ușilor cu închidere semicirculară. Fațada este încadrată de rezalite de colț prevăzute cu frontoane triunghiulare. Pe suprafețele de zid dintre rezalite se află ferestre cu închidere dreaptă și frontoane triunghiulare.
Clădirea și-a căpătat forma actuală între 1831 și 1834, când contele Lajos Gyulay, ultimul descendent masculin al familiei Gyulay, a transformat-o în stil clasic. În locul acesteia se afla în secolul al XVII-lea un castel renascentist, despre care însă nu dispunem de informații precise. Clădirea clasică pe care o vedem astăzi a fost proiectată de arhitectul vienez Friedrich Wilhelm Stetter. Pe baza corespondenței păstrate, relația dintre comanditar și arhitect nu a fost una lipsită de tensiuni: Gyulay se plângea adesea de arhitectul său, despre care afirma că lucra încet, dar își cheltuia banii rapid. Castelul a fost prima reședință nobiliară din Transilvania din secolul al XIX-lea dotată cu baie.
Citiți mai multe despre castelul Gyulay din Mintia.
Castelul Gyulay din Mintia
Conacul Thúry-Bányai din Tamașfalău este cea mai mare clădire în stil clasic târziu din Trei Scaune. A fost construit probabil în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în jurul anilor 1810–1820.
Conacul are o fațadă principală bogat decorată, a cărei parte centrală este încununată de un fronton. Câmpul frontonului era decorat odinioară cu stema familiei Thúry. În jurul locului unde se afla stema se disting decorații din stucatură cu ghirlande și motivul unei torțe în flăcări. Fațada principală este încadrată de rezalite de colț ușor ieșite în relief. Acestea sunt încheiate de frontoane cu arc segmentar, în care au fost amplasate ghirlande în stil Empire. Decorația fațadei principale, care îmbină elemente clasice și Empire, prezintă asemănări cu fațada castelului Mikó din Olteni.
Citiți mai multe despre conacul Thúry-Bányai din Tamașfalău.
Conacul Thúry-Bányai din Tamașfalău