Castelele nobiliare aveau rolul principal de a reprezenta rangul și puterea familiilor proprietare, însă, pe lângă aceasta, ele au fost și importante centre ale vieții sociale, ale științei, artelor plastice, muzicii sau literaturii. În buletinul nostru de astăzi prezentăm trei castele din Transilvania care, pe lângă valoarea lor istorică și de istoria artei, au jucat un rol determinant și în istoria literaturii maghiare.
Una dintre cele mai faimoase locuitoare ale castelului din Cuci a fost Kata Szidónia Petrőczy, soția lui Lőrinc Pekry, considerată de istoria literară drept prima poetă maghiară și una dintre cele mai remarcabile reprezentante ale poeziei baroce maghiare. Kata Szidónia a ajuns în Transilvania la vârsta de 18 ani, când a devenit soția contelui Lőrinc Pekry. Tânărul cuplu s-a stabilit pe domeniul din Ózd, însă a locuit frecvent și la Cuci, aici și-a redactat Kata Szidónia testamentul, datat 28 iulie 1700. Opera sa poetică a rămas mult timp necunoscută, deoarece carte manuscrisă cu poezii a stat ascunsă timp de aproape 150 de ani în castelul din Ózd. Manuscrisul – ale cărui cele mai vechi poezii au fost scrise în Transilvania – a fost descoperit și adus în atenția publicului în prima jumătate a secolului al XIX-lea de contesa Klára Rhédey, soția lui István Radák. Poeziile sale timpurii sunt în principal rugăciuni religioase și simple poezii de lamentație, care dezvăluie lumea interioară plină de suferință a vieții sale private. Tinerețea i-a fost umbrită de moartea fraților și a tatălui său, precum și de persecuțiile politice îndreptate împotriva soțului său. Odată cu trecerea anilor, credința sa religioasă și dorința de moarte s-au intensificat, iar în ultima etapă a vieții întâlnirea cu pietismul i-a oferit alinare. Pietismul este o mișcare religioasă de la sfârșitul secolului al XVII-lea, care respinge principiile dogmatice ale bisericii și promovează puritanismul și o religiozitate emoțională, având în centru experiența mistică a unirii cu Dumnezeu. Despre viața și activitatea lui Kata Szidónia Petrőczy s-a deschis recent și o expoziție în castel.
Pentru mai multe informații despre castelul Degenfeld din Cuci, accesați aici.
Castelul Degenfeld din Cuci la începutul secolului al XX-lea
Castelul Teleki din Coltău a devenit un loc emblematic al literaturii maghiare mai ales datorită vizitelor lui Sándor Petőfi. Poetul a vizitat de trei ori Coltău între anii 1846 și 1847, datorită prieteniei sale cu Sándor Teleki. Prin bunăvoința contelui, între 9 și 19 septembrie 1847, Petőfi și soția sa, Júlia Szendrey, și-au petrecut aici luna de miere. În timpul șederii sale la castel, Petőfi a scris 28 de poezii, dintre care cea mai cunoscută este Szeptember végén (La sfârșit de septembrie), considerată una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura maghiară. Petőfi obișnuia să scrie la o masă aflată sub cornul din grădina castelului. În timpul șederii lor la Coltău, tânărul cuplu a devenit și naș de botez, întrucât, conform unui certificat de botez, ei au botezat-o pe Kata Sebestyén, fiica unui cuplu reformat din localitate. În toamna anului 2023 s-a deschis expoziția permanentă intitulată „Sorsom megáldott boldog szerelemmel” („Soarta mea a fost binecuvântată cu o iubire fericită”), care reflectă luna de miere petrecută de Sándor Petőfi și Júlia Szendrey la Coltău, punând accentul pe activitatea creatoare a Juliei Szendrey. În cadrul expoziției pot fi văzute fostul amvon al bisericii reformate, precum și copia certificatului de botez al fetiței.
Pentru mai multe informații despre castelul Teleki din Coltău, accesați aici.
Castelul Teleki din Coltău la începutul secolului al XX-lea
Cel mai cunoscut locatar al castelului Kemény din Brâncovenești a fost baronul János Kemény – scriitor, poet și director de teatru. Numele său este legat de înființarea Teatrului Thália din Cluj și a Teatrului Secuiesc din Târgu Mureș. Împreună cu Miklós Bánffy și Mária Berde, a avut un rol important în fondarea revistei Erdélyi Helikon, ale cărei întâlniri anuale au fost organizate la castelul său din Brâncovenești. Datorită comunității de scriitori Helikon, în castelul din Brâncovenești s-a dezvoltat o viață artistică efervescentă în perioada interbelică. În grădina castelului, în apropierea mormântului familiei, se află Masa Helikon, proiectată de Károly Kós, realizată cu ocazia celei de-a zecea întâlniri a scriitorilor. Monumentul a fost inaugurat în anul 1935 de către Sándor Makkai, în cadrul unei ceremonii solemne, și a fost oferit lui János Kemény și soției sale, Augusta Paton. În parcul castelului a fost ridicat un monument funerar în memoria scriitorului și poetului contele Albert Wass, decedat în Florida, realizat de sculptorul din Târgu Mureș, László Hunyadi. În castel, pe lângă expoziția dedicată a revistei Erdélyi Helikon, poate fi vizitată și o cameră memorială dedicată lui Albert Wass.
Pentru mai multe informații despre castelul Kemény din Brâncovenești, accesați aici.
Castelul Kemény din Brâncovenești la începutul secolului al XX-lea