Arta Renașterii a pornit din Florența, răspândindu-se apoi, pe parcursul secolului al XV-lea, în întreaga Italie. În Regatul Ungariei, influența sa s-a manifestat pentru prima dată la curtea regelui Matia Corvin din Buda, iar în Transilvania a pătruns în ultimele decenii ale secolului al XV-lea. La început, elementele stilului renascentist au apărut în arta decorativă, îmbinându-se cu formele goticului târziu. Cele mai timpurii soluții arhitecturale pur renascentiste pot fi observate în domeniul arhitecturii fortificate din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, odată cu construirea succesivă a castelelor cu plan regulat și curte interioară, la colțurile cărora se ridicau turnuri sau structuri defensive asemănătoare bastioanelor. Aceste ansambluri au fost ulterior completate cu șanțuri cu apă, poduri mobile și ziduri exterioare de apărare. Evoluția fortificațiilor este strâns legată de istoria Principatului Transilvaniei, întrucât construcțiile de amploare inițiate de principi au constituit modele pentru nobilimea din jurul lor.
Castelele renascentiste fortificate construite în această perioadă trebuiau să îndeplinească simultan funcții defensive, rezidențiale, reprezentative și economice. Turnul de poartă, de pildă, simboliza puterea ctitorului, având un rol deosebit de accentuat la Racoș și Mănăstirea. Printre construcțiile renascentiste de la sfârșitul secolului al XVI-lea, Castelul Kornis din Mănăstirea ocupă un loc de frunte, fiind considerat odinioară unul dintre cele mai pitorești ansambluri renascentiste din Transilvania. În prezent, castelul se află într-o stare avansată de degradare, majoritatea elementelor sale arhitecturale fiind distruse de-a lungul timpului.
Pentru mai multe informații despre castelul Kornis din Mănăstirea, accesați aici.
După distrugerile de la începutul secolului, au început construcții consecvente și moderne, desfășurate în spiritul Renașterii târzii, în special în anturajul principelui Gábor Bethlen. La începutul secolului al XVII-lea, principele a inițiat lucrări de construcție la Blaj, Iernut, Vințu de Jos și Oradea, lucrările fiind coordonate de meșteri de origine italiană.
Pentru mai multe informații despre castelul Lázár din Lăzarea, accesați aici.
Castelul Lázár din Lăzarea a fost construit de István Lázár, vărul principelui Gábor Bethlen, iar cetatea Mikó din Miercurea Ciuc a fost ridicată de Ferenc Mikó, unul dintre oamenii de încredere ai principelui. O parte din Castelul Lázár a fost renovată, găzduind expoziții și evenimente culturale. Cetatea Mikó a fost restaurată între anii 2010 și 2013, iar în prezent funcționează aici Muzeul Secuiesc al Ciucului. În anul 2024 au fost reluate săpăturile arheologice în zonă și, conform planurilor, sistemul defensiv triplu al cetății – cu val de pământ, șanț și zid exterior – ar urma să fie reconstituit în întregime.
Pentru mai multe informații despre cetatea Mikó din Miercurea Ciuc, accesați aici.
Castelul Sükösd–Bethlen din Racoș a fost construit, de asemenea, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, la comanda lui György Sükösd. Castelul, ridicat pe un plan pătrat regulat, avea odinioară câte un turn masiv, circular, la fiecare colț, însă turnul din nord-est și aripa estică aferentă au fost demolate în anul 1918. Cele două turnuri de pe latura sudică sunt întărite din exterior de un zid de incintă joasă, cu aspect de bastion, care proteja odinioară fațadele sudică și vestică ale castelului. De-a lungul zidului de apărare, pe partea interioară, existau cândva corpuri de clădire, dintre care astăzi se mai păstrează doar aripa vestică și o parte a celei sudice.
Pentru mai multe informații despre castelul Sükösd-Bethlen din Racoș, accesați aici.
După invazia turco-tătară din 1661, au început din nou ample lucrări de construcție. Atunci au fost realizate mai multe aripi ale Castelului Bethlen din Criș, precum și centura defensivă cu bastioane de tip italian. Ansamblul se află și astăzi în curs de restaurare, însă este vizitabil și funcționează ca centru turistic.
Pentru mai multe informații despre castelul Bethlen din Criș, accesați aici.