Conținut nou

Castelul a fost modificat în ultimele decenii ale sec. XIX, de către contele Károly Huszár (III.), moment în care s-au construit elementele romantice, printre care se pot menționa fereastra istorizantă a casei scării și fântâna eclectică din curtea castelului. Tavanul pictat, casetat, al sălii mari de la etaj scoate în evidență dexteritatea proprietarului.

Prima clădire a castelului a fost comandat de către Bethlen Farkas (1505–1552) în anul 1545. Despre această construcţie a lui Bethlen Farkas ne stă mărturie, printre altele, o inscripţie comemorativă, păstrată până în zilele noastre. Pe baza inventarului din anul 1711 se poate afirma că acest edificiu era un palat renascentist cu etaj, decorat cu ancadramente tipice perioadei respective.

Conform tradiției populare, baroce, clădirea are un acoperiș înalt. Odinioară, domeniul găzduia mai multe clădiri agricole, astăzi păstrându-se doar grânarul. După naționalizare, în clădire a funcționat Consiliul Popular, astăzi fiind utilizat tot de către Primărie.

După perioada campaniei militare mongole, Brâncovenești a devenit proprietatea neamului Tomaj, respectiv al familiei descendente Losonci. Conform documentelor din acea perioadă, Brâncovenești deja făcuse parte din moșia lor în 1319. De la ei, castelul a fost moștenit de strămoșii familiei Losonci Bánffy, care au domnit timp de un secol și jumate. În 1467, familia a luat parte în rebeliunea împotriva regelui Mátyás și drept consecință au pierdut proprietatea, iar regele a dăruit castelul viteazului Ongor János, o rudă de-al lui din județul Hunyad (Hunedoara).

În stânga drumului naţional ce duce de la Tărgu-Mureș spre Sighișoara se vede castelul în condiţii deplorabile și câteva anexe aparținând castelului. Ansamblul stă astăzi într-un mediu pleșuv, dar în epoca sa de aur avea o grădină de 120 de iugări.

Bazele castelului construit în stil renascentist au fost puse în secolul al XV-lea de către fiul lui Bethlen Miklós, Márk. Clădirea și bastionul circular cu un şir de basoreliefuri reprezentând arcaşii a fost construită în jurul unei curți de plan pătrat. O scară deschisă cu balustradă duce spre intrarea principală de la etaj. Castelul este unul dintre cei mai frumoși exemplari ai arhitecturii de locuire şi de apărare renascentiste din Transilvania, completate de vechile elemente gotice, mai ales de la capelă.

Primul castel din localitatea Cuci a fost construită în secolul al XVII-lea de către contele Pekry Lőrinc, general al curuților, și soția sa, baronesa Petrőczi Kata Szidónia, prima poetă maghiară al epocii baroc.

Construcția castelului a fost începută în 1769 de către Sámuel Teleki. Aripa nordică a castelului a fost edificată între anii 1769–1770, iar construcţia aripei de sud a fost începută în 1773. Şantierul era condus de renumitul maistru târgumureşean de origine germană, Paul Schmidt.

În 1674, domeniul din Glodeni, împreună cu cele din Dumbrăvioara și Pădureni, au fost donate de principele Transilvaniei Apafi Mihály, lui Teleki (II) Mihály. În 1756, domeniul s-a rupt din posesia familiei Teleki din Gornești, ajungând în posesia contelui Teleki (I) Lajos (1716-1758), care împreună cu soția sa, contesa Bethlen Katalin (decedată în 1790) a întemeiat ramura Șapartoc a familiei.

Asemănător cu castelul Haller din Sânpaul și acest castel are o formă de ”U” în plan, în stilul așa-numitelor palate Grassalkovich. Cea mai frumoasă parte a castelului o reprezintă salonul mare de la etaj, unde s-a păstrat tencuiala originală, cele două sobe de porțelan alb în stil rococo și trei candelabre.

Castelul a fost ridicat în mai multe etape, prima clădire a fost construită de către principele Rákóczi György I, care venea deseori aici la vânătoare. Prin construirea în anul 1970 a unei clădiri noi pentru şcoala silvică, castelul a devenit Muzeu de vânătoare, muzeu în care sunt expuse și trofeele lui Teleki Sámuel, dar și o blibliotecă și un depozit. Castelul se află în proprietatea Consiliului Județean Mureș.

Castelul a fost construit în anul 1545 de Gáspár Bogáti în stil renascentist, cu un plan patrulater și patru bastioane masive la fiecare colț. La vremea respectivă a fost una dintre cele mai confortabile reședințe nobiliare din Transilvania cu ziduri de incintă împrejmuite de șanțuri de apă.

Castelul Haller a fost construit în secolul al XVII-lea și a fost pe rând în proprietatea mai multor familii nobiliare transilvane. În 1610 moșia împreună cu satul Ogra au intrat în proprietatea familiei Haller și au și rămas în proprietatea familiei timp de 300 de ani. Și-a primit forma actuală în secolul al XVIII-lea după transformarea conacului care se afla în locul actualului castel.

În 1860, conform lui Orban Balazs: „a fost un castel voluminos și fortificat, care în prezent, se află parțial în ruine, o parte a acestuia fiind modificat”. În anii 1870, la ordinul lui Máriaffy Albert, castelul s-a modificat, lucrările de construcție fiind executate de maistrul zidar Soós Pál (1843-1910) din Târgu Mureș.

Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure este un castel construit în stil neobaroc, care seamănă mai degrabă cu un palat decât un castel datorită construcției. Monumentul și-a căpătat forma actuală cu ocazia lucrărilor de renovare din anii 1807-1809.

Stilul castelului are o strânsă legătură cu castelul Grassalkovich din Gödöllő. Partea cea mai accentuată a clădirii este una asemănătoare centrului unui pavilion locată pe axa clădirii. Odinioară a fost acoperită de o mansardă spectaculoasă din lemn, ridicată etajat în direcția curții pe trei axe. Castelul a fost cândva împrejurat de mai multe grădini, căsuțe, mese din piatră, lacuri mici.

Castelul din Zau de Câmpie, construit între 1908 şi 1912, e unul dintre castelele istoricizante târzii, care nu au mai urmărit caracteristicile unui singur stil istoric, deoarece la amurgul istorismului arhitecţii au îmbinat diverse forme istorice, în cazul nostru cele neogotice şi neoromanice. În ceea ce priveşte planimetria şi organizarea spaţiului, castelul din Zau de Câmpie corespunde pe deplin programului Asociaţiei Maghiare de Ingineri şi Arhitecţi din 1907, care a încercat să formuleze normele unui castel ideal în epoca respectivă.