Pe locul castelului Lónyai din Medieșu Aurit, în 1278, se afla deja o cetate, care îi aparținea lui András din familia Kaplony. Acesta l-a supărat pe regele László al IV-lea, care i-a luat cetatea și a donat-o voievodului transilvănean Móricz Miklós. Cel mai renumit membru al familiei a fost Meggyesi Simon, banul Dalmației, care în 1415, în urma unui proces cu familia Bathory, a pierdut jumătate din domeniu. Cu toate acestea, între anii 1429-1492 cetatea a rămas la familia Meggyesi, apoi, prin căsătorie, a ajuns la familia Morócz. În 1493, Morócz István moare și neavând moștenitor, cetatea este ocupată de Báthory István și András. Timp de un secol, familia Báthory stăpânește cetatea. Ultimul Báthory, András neavând fiu, cetatea este moștenită de fiica acestuia, iar în 1630 de fiul ei, Lónyay Zsigmond. Lónyai a fortificat cetatea cu șanțuri, cu bastioane și cu poduri mobile. În 1643, cetatea a fost moștenită de Lónyay Anna, soția principelui Kemény János. În 1669, la îndemnul ei, moșierii locali reușesc să alunge de aici patrula germană a garnizoanei din Satu Mare. Drept urmare, Lónyai Anna a fost acuzată de lipsă de loialitate, bunurile ei s-au confiscat, iar cetatea a fost distrusă. Ceea ce a mai rămas din cetate a fost distrus de incendiul din 1707. Domeniul Lonyai a fost ipotecat, iar în 1740 baronul moștenitor, Wesselényi Ferencz, l-a răscumpărat și în locul cetății a ridicat un castel. De la familia Wesselényi, castelul a ajuns prin moștenire în posesia familiei Bethlen și Teleki.