CASTELUL BETHLEN

Localitatea Beclean (Bethlen) apare pentru prima dată în izvoarele scrise în anul 1305, sub forma Bethlem. Până la începutul secolului al XV-lea, domeniul de la Beclean a fost stăpânit în comun de neamul Becse-Gergely, respectiv de familiile Apafi și Bethlen, descendente din acesta. Până în anii 1410, majoritatea proprietarilor proveneau deja din familia Bethlen, care și-a stabilit aici centrul domenial și tot de aici și-a luat predicatul nobiliar. În 1438, fiii lui János Bethlen (al III-lea), Gergely, Miklós și Antal, au primit permisiunea de a construi o cetate din piatră sau din lemn. Cetatea a fost construită probabil abia în al doilea sfert al secolului al XVI-lea, în timpul lui Farkas Bethlen (I), deoarece prima sa mențiune scrisă datează din 1543.

În 1552, jumătate din domeniul de la Beclean a ajuns, prin căsătorie, în mâinile familiei Patócsi. Familia Patócsi a pierdut domeniul după bătălia de la Sânpaul (Kerelőszentpál) din 1575, după ce János Patócsi și György Patócsi au trecut de partea lui Gáspár Bekes și au luptat împotriva principelui István Báthory. Principele i-a donat domeniul de la Beclean lui Kristóf Báthory. Și cealaltă jumătate a domeniului de la Beclean a ieșit din proprietatea familiei Bethlen, deoarece János Bethlen (al VII-lea), din cauza dificultăților financiare, a amanetat-o în jurul anului 1572. În 1604, comisarii transilvăneni ai regelui Rudolf au dat drept zălog cetatea și domeniul care îi aparținea lui Benedek Mindszenti. Din 1616, timp de patru decenii, acestea s-au aflat în stăpânirea familiei Haller, iar din 1659 au fost deținute cu drept de zălog de Pál Béldi, comandantul cavaleriei princiare. În piața cetății a avut loc, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, și un eveniment tragic: aici a fost decapitat, la 17 decembrie 1674, Dénes Bánffy, comitele suprem al comitatului Doboka și căpitanul suprem al Clujului (Kolozsvár), acuzat de infidelitate.

Pál Béldi a pierdut domeniul de la Beclean în 1678, iar principele Mihály Apafi I l-a donat fraților Bethlen, Gergely (al VI-lea), Farkas (al III-lea) și Elek (al II-lea). Cu această ocazie a fost întocmit și un inventar al domeniului, din care se conturează și imaginea de odinioară a cetății. Fortificația prevăzută cu patru bastioane de colț era înconjurată de un șanț adânc, alimentat de apele Someșului. Palatele și clădirile destinate servitorilor erau înșirate de-a lungul zidurilor. Frații care au redobândit străvechiul domeniu familial erau membri ai ramurii principale Elek a familiei Bethlen. Toți trei s-au născut din cea de-a doua căsătorie, cu Katalin Kemény, a marelui maestru al curții Ferenc Bethlen, ridicat la rangul de baron în 1651.

La sfârșitul secolului al XVII-lea s-a dispus fortificarea cetății, iar între zidurile sale au fost cantonate trupele imperiale. În timpul războiului de independență al curuților, cetatea și-a schimbat stăpânul de mai multe ori, iar în 1705 Ferenc Rákóczi a locuit pentru scurt timp între zidurile sale. După Pacea de la Satu Mare, autoritățile imperiale au dispus demolarea cetății. Pietrele acesteia au fost folosite la construcțiile ulterioare ale familiei Bethlen.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când domeniul de la Beclean se afla în mâinile contelui Lajos Bethlen (al II-lea), din pietrele fostei cetăți a fost construit un castel baroc cu etaj și acoperiș mansardat. Unul dintre stăpânii castelului a fost contele Ferenc Bethlen (al X-lea), comitele suprem al Solnocului Interior, care a devenit renumit în mare parte datorită bibliotecii sale publice și colecțiilor sale de antichități și de istorie naturală. Pe domeniu a înființat o plantație întinsă de duzi, unde a exploatat o crescătorie excelentă de viermi de mătase.

Dintre foștii proprietari ai castelului, contele András Bethlen (al III-lea) este cel mai cunoscut, iar denumirea actuală a castelului îi păstrează, de asemenea, memoria. Contele András Bethlen este cunoscut ca un politician de prestigiu de la sfârșitul secolului al XIX-lea. S-a născut la Cluj, apoi a studiat dreptul la Budapesta și economia la Bruxelles și Leipzig. A intrat de tânăr în politică, iar la vârsta de 26 de ani era deja deputat în parlament. Din 1883 a fost comite suprem al comitatelor Brașov și Sibiu și, totodată, comite al sașilor. Între 1890 și 1894 a fost ministru al agriculturii, lui datorându-i-se înființarea Institutului de Experimentare a Plantelor. În 1880 s-a căsătorit cu Lívia Mocsonyi. Dintre cei trei copii ai lor, două fiice, Ilona și Margit, au ajuns la vârsta adultă. Margit, devenită scriitoare, a fost soția prim-ministrului, contele István Bethlen.

Castelul a fost devastat în 1944 de trupele ruse și române. Valoroasa sa bibliotecă a fost aruncată în curte și incendiată. Potrivit relatărilor localnicilor, biblioteca conținea atât de multe cărți, încât grămada a ars timp de trei zile.

În prezent, în castel funcționează școala agricolă locală. Clădirea se află într-o stare de degradare. A fost parțial renovată din fonduri ale Uniunii Europene – în principal sălile sale interioare –, astfel încât școala poate funcționa în continuare în clădire. În împrejurimile sale se află și alte clădiri noi, folosite, de asemenea, de instituția de învățământ.

Castelul a fost revendicat de rudele moștenitorilor familiei Bethlen. Cererea a fost depusă cu întârziere, astfel că, în cele din urmă, aceștia nu au reprimit clădirea. În prezent, castelul se află în proprietatea statului român.

Castelul András Bethlen din Beclean este o clădire în stil baroc târziu, construită în anul 1768, potrivit lespezii de piatră cu blazon de pe clădirea porții boltite. Astăzi, pe lespedea de piatră mutilată mai poate fi identificat doar anul construcției. Castelul este, probabil, opera meșterului constructor József Leder din Cluj, care, în anii 1770–1780, a lucrat și la Palatul Bánffy și la Palatul Teleki din Cluj.

Castelul cu etaj are un plan în formă de L. Fațada principală a castelului este orientată spre sud, iar în centrul ei se află un balcon la etaj, desfășurat pe trei axe și sprijinit pe coloane. Sub balcon se deschide intrarea principală a clădirii, la care duce o scară de piatră. În fața scării se află o rampă de acces pentru trăsuri. Ferestrele de la etaj sunt evidențiate de ancadramente cu urechi și de cornișe arcuite, pronunțate, deasupra ferestrelor. Deasupra ferestrelor de la parter poate fi observat un decor semicircular din tencuială. Fațadele castelului sunt, de altfel, străpunse de ferestre cu închidere dreaptă. Pe toate fațadele, ferestrele de la etaj sunt accentuate de cornișe deasupra ferestrelor, cu închidere arcuită.

Pe fațada estică a castelului se află un pridvor ieșit în rezalit, cu arcade, deasupra căruia se deschidea odinioară un balcon. Din acesta au rămas astăzi doar ruine. Pe aripa mai scurtă a castelului, care se întinde spre nord, se deschide un mic balcon cu contur ondulat, sprijinit pe console. Balustrada balconului este o lucrare rafinată din fier forjat, iar în centrul ei se află monograma lui András Bethlen.

Ilona Wass, soția lui Edmund Siemers oferă o imagine sugestivă a domeniului de la Beclean; astfel și-a amintit de timpul petrecut aici: „Frumosul și spațiosul castel Bethlen era amenajat modern și confortabil în raport cu acele vremuri. Avea mai multe băi, cu apă curentă rece și caldă. Iluminatul era electric. Camerele spațioase erau păstrate curate și în stare bună, iar în ele se aflau piese de mobilier elegante și confortabile. Castelul era înconjurat de un parc proiectat cu generozitate, iar peluza largă și îngrijită era mărginită de copaci frumoși, care permiteau totuși privirii să pătrundă în adâncul grădinii. Atracția parcului era Someșul, care traversa curtea. Înotam distanțe uriașe și făceam băi pe cinste la Beclean.” Din fostul parc imens care înconjura castelul nu a mai rămas nimic, teritoriul fiind aproape complet construit.

Beclean este vatra străveche a familiei Bethlen, unde mai multe reședințe nobiliare păstrează amintirea familiei. În localitate sunt consemnate mai multe castele Bethlen, cunoscute în conștiința publică după numele membrului familiei care le deținea la începutul secolului al XX-lea. Cel mai vechi dintre acestea este Castelul Pál Bethlen, ale cărui antecedente pot fi urmărite până în secolele al XVII-lea–al XVIII-lea. Ulterior a fost construit Castelul András Bethlen, urmat de conacul Béla Bethlen. Aceste clădiri au fost transformate în mod semnificativ de-a lungul anilor, astfel că și-au pierdut în mare parte splendoarea de odinioară.

Castelul Pál Bethlen, în forma sa actuală, a fost construit la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea, la comanda contelui Pál Bethlen (al VII-lea), comite suprem al comitatelor Bistrița-Năsăud și Solnoc-Dăbâca. Fundațiile sale datează din secolele al XVII-lea–al XVIII-lea. Ulterior, clădirea a fost transformată de mai multe ori, iar aspectul său de odinioară este atestat de fotografii de arhivă și cărți poștale. Multă vreme, în clădire a funcționat primăria orașului Beclean; în prezent, aceasta este goală.

Conacul Béla Bethlen a fost construit la comanda contelui Béla Bethlen (al III-lea) și a fost finalizat până în anul 1928. Din punctul de vedere al dimensiunilor, este o clădire modestă, care poate fi considerată mai degrabă un conac. Béla Bethleeste considerat una dintre personalitățile importante ale maghiarimii transilvănene din secolul al XX-lea. Din 1940 a fost comite suprem al comitatelor Bistrița-Năsăud și Solnoc-Dăbâca, retrocedate Ungariei, iar în 1944 a fost comisar guvernamental civil al Transilvaniei de Nord. În 1946, autoritățile române l-au pus sub acuzare și l-au condamnat, în calitate de criminal de război, la cinci ani de detenție. A fost eliberat în 1952. Între timp, proprietățile sale au fost naționalizate, conacul său din Beclean a intrat în folosința Ministerului Sănătății, iar între zidurile sale au fost aduși bolnavi psihici. Între timp, clădirea a fost renovată, dar a fost complet lipsită de elementele sale decorative. Funcționează și în prezent ca spital și se află în proprietatea statului.

Zoltán Bicsok – Zsolt Orbán, „Isten segedelmével udvaromat megépítettem…” Történelmi családok kastélyai Erdélyben. Editura Gutenberg, Miercurea Ciuc, 2012.