Fațada simplă, clasică a clădirii poate fi accesată dinspre vest printr-un parc mic. Latura vestică a incintei este definită de un portic mic mărginit de câte un pilon dreptunghiular, cu două coloane cu capiteluri toscane între ei și cu o balustradă de statui. La nucleul clădirii au fost adăugate două rezalite de colț cu ferestre mari duble și cu pediment triunghiular, ceea ce se vede cel mai bine dinspre fațada de sud - cea cu vedere spre stradă. Între cele două extensii a fost creată ulterior o intrare laterală. Fațada de est a conacului este cea mai bogată în elemente decorative și cea mai variată în elemente de arhitectură. La axa centrală a edificiului a fost construit un rezalit în stil baroc cu ferestre cu închidere semicirculară. Cele două ferestre cu vedere la grădină sunt evidențiate de pervazele drepte. În partea stângă, dinspre fațada de stradă se vede un rezalit de colț și o fereastră mare cu  închidere dreaptă, iar între cele două părți ale clădirii se află intrarea cu piloni și o prispă mică care poate fi accesată prin niște scări simple. La colțul drept al fațadei de est se conectează un pavilion cu plan hexagonal - bijuteria principală a clădirii. Este posibil ca inițial pavilonul, al cărui acoperiș este ținută de cinci coloane cu capiteluri toscane mici, să fi funcționat ca o terasă mică deschisă. Colțurile clădirii sunt accentuate de ornamente de colț. Construirea conacului s-a terminat pe la începutul secolului al 20-lea, incluzând la vremea aceea și un parc frumos, teren de tenis și un lac pe care se putea plimba cu barca.  

După perioada naționalizării conacul a găzduit diferite instituții, până în anul 1968, când a fost transformat într-un cabinet medical. În 1972 și respectiv 1948 au fost efectuate o serie de lucrări de renovare. În 1996 imobilul a fost restituit moștenitorului familiei, Hídi András, respectivul dând imobilul în arendă instituțiilor care funcționează acolo.