În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sala mare de mese a fost împărțită în două, cu scopul de a putea muta cu forța rezidenți, lângă proprietar. Conacul are acoperiș în două ape, în stil baroc, cu creastă care se termină în coadă de rândunică. Timp de mai multe secole a reprezentat reședința familiei Székely, ultimul proprietar cu acest nume fiind Székely Dénes, căpitan în Revoluția Maghiară din 1848/49. Fiica acestuia a fost luată de nevastă de către Kozma István, al cărui fiu cu același nume, generalul Kozma István, a căzut victima unui proces conceptual de după Războiul Mondial.