Ultimul proprietar al Conacului a fost Benke László, persoană care în anul 1949 a fost deportat în Delta Dunării, după care conacul a devenit sediul CAP, apoi a fost folosit ca adăpost pentru lucrătorii agricoli sezonieri. După aceasta, o aripă a fost utilizată de proprietar, dar majoritatea clădirii a fost ocupată de persoane fără adăpost. Timp de șase decenii, conacul a fost utilizat neadecvat, iar lipsa totală de întreținere a cauzat degradarea clădirii. În prezent, conacul și clădirile anexe găzduiesc un hotel.