Satul Posmuș a fost întemeiat de către coloniști germani în timpul Dinastiei Arpadiene, iar Teleki Mihály (1634-1690), Cancelar al Transilvaniei, a dobândit o proprietate însemnată în jurul anilor 1980. La vremea aceea, încă nu exista vreo casă pe domeniul familiei, dar la mijlocul secolulul al XVIII-lea, mai mulți nepoți ai lui Teleki trăiau în Posmuș. La mijlocul secolului secolului al XVIII-lea, în locul conacului de astăzi se aflau mai multe clădiri șubrede din lemn. Teleki Pál și Haller Borbála au reconstruit clădirea în stil baroc (stema celor două familii se vedea clar până recent pe clădire, deasupra intrării, dar din păcate acesta a căzut de pe clădire, iar astăzi se păstrează într-o cameră din castel). Teleki Pál și Haller Borbála erau cei care au ordonat crearea formei dreptunghiulare a castelului: pe laturi se aflau magaziile, grajdul și închisoarea, în spate, clădirea principală reconstruită între anii 1750 și 1752, iar în față se afla bastionul de poartă construită în jurul anilor 1760. Bastionul de poartă, clădire în care se afla și a capelă, ulterior a fost folosită ca casă de oaspeți. În 1823 conacul a suferit un incendiu. Lucrările de reconstrucție au fost conduse de către Teleki Ferenc și s-au terminat în anul 1830. În timpul revoluției din 1848-1849, conacul a fost distrus, Teleki Ferenc mutându-se pe domeniul lui din Șomcuța Mare. În anul 1868, Teleki Andor a efectuat lucrări de reparații la conac. În 1936, grajdul din stânga bastionului de poartă a fost demolată și reconstruită un pic mai departe de conac. Tot în anii 1930 a fost finalizată noua aripă a conacului pe baza planurilor arhitectului Meczner Lajos, dar, în mod interesant, noua aripă reprezenta stilul baroc.

După anul 1945, proprietatea familiei Teleki a fost supusă naționalizării, folosită pe post de Întreprindere Agricolă de Stat și ca apartamente. Conacul era înconjurată de întinderi mari de păduri și un parc. Noii „proprietari” au tăiat în mare parte pădurea, dar au mai rămas pe domeniu mai mulți arbori seculari, există și un stejar care are mai mult de 500 de ani. În spatele conacului s-a înființat o pepinieră. În afară de clădirea folosită ca locuință, conacul este o ruină astăzi.

Formă de proprietate: publică (Consiliul Județean Bistrița-Năsăud). Acțiunea de revendicare imobiliară este pusă în mișcare de către familia Teleki.